Descântec
De te-a ș chema ... Ai ști să vii ? Ți-aș presăra cărare Din gândurile mele, care De multă vreme-ți dau târcoale. Sau ți-aș picta indicatoare Din visele ce ți le-nchin Noapte de noapte când, meschin, Somnul mă prinde și mă trage Din monologul ce-am purtat În așternutul frământat. În timp ce tu, Nălucă a închipuirii mele Ce stai cu chipul nemișcat, Asculți în întuneric șoapte Ce n-au curaj să se transforme-n fapte. Alei întinse ți-aș pava Să te îndrume către viața mea, Cu zeci sau sute de scrisori Ce tot ți-am scris întinsă jos, sub nori. Dar le-am lăsat apoi în vânt Sau ploii pradă, până când Cuvintele s-au scurs ușor, Lăsând în urmă albul gol Al foii ce nu vrea să-ți spună Că te iubesc ca o nebună. De te-aș chema ... Daca ai ști, De aș avea curaj să-ți spun să vii, De aș deschide ușa larg Iar inima mi-aș așeza-o-n prag, De i-aș lăsa bătăile în libertate Să-ți fie călăuze-n noapte, ...