Mărturisire

 





 

Știu,

Sunt zile în care te simt că nu poți,

Exact ca-ntr-un ocean prea rece să-l înoți.

Sunt zile în care te simt că nu vrei,

De parcă ai privi o eșarfă prea urâtă s-o iei.

Sunt zile în care te ascunzi de tine

În labirintul amintirilor despre mine.

Și apoi scotocești cu fervoare

Prin încâlcitele coridoare,

Răvășind diferite variante ale tale.

 

Știu,

Sunt zile în care doare rău

Aprope totul în jurul tău,

În care ochii îți stau pironiți pe perete

Iar mâinile îți atârnă inerte,

În care-ți asculți inima cum abia bate

Cu sunete sparte,

În timp ce aerul cu greu îți mai intră-n plămâni

Printre buzele palide și uscate.

 

De ce iubita mea, te întreb ?

Te-am întrebat și atunci în pragul ușii

Când prăbușită, mă rugai să nu îl trec.

Îți aduci aminte ?

Te-am sărutat pe frunte și ți-am spus

Că eu, tot o să plec.

Iar tu, printre suspine,

Mi-ai reproșat că te-ai uitat pe tine.

Și atunci, de ce mai plângi și astăzi după mine ?

 

Ți-am desfăcut degetele ce mă strângeau disperate,

Și fără alte cuvinte

M-am repezit în noapte.

Ai uitat că mi-ai strigat în întunericul din spate

Că te vei vindeca de toate ?

 

Nu m-am mai regăsit în tine,

Așa cum și tu te-ai pierdut de tot în mine.

Și îngrozit am fost că vom ajunge

Ca două spirite blocate într-o casă,

Ce bântuie prin suprafețe goale

Sperând că vor găsi o cale de scăpare.

 

Și am plecat,

Și m-am rugat

Să mă urăști cu toată forța ce-o găsești în tine,

Să rupi bucăți, bucăți, fotografiile cu mine,

Să le arunci apoi în bălțile de ploaie

Și să dansezi râzând, în jurul lor,

Cu corpul mângâiat de razele de soare.

 

De ce ?

De ce iubito ai refuzat să ieși din încăpere ?

Și te-ai lăsat în întuneric devorată de durere

Până-a rămas din tine doar un spectru ?

Tu nu știai c-ajung la mine hohotele tale,

Că-ți voi simți durerea cum în mine taie ?

Că nu am cum, atunci, să nu mă-ntorc la tine

Și să-ți sărut privirea obosită,

În timp ce tu, îmi mângâi părul ud de ploaie.

Am să mă-ntorc, chiar dacă știu c-am să devin

Al doilea spectru trist, închis într-o odaie.

 

 

Foto by the tinz

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Două cuvinte

Șuvoaie