Două cuvinte

Două cuvinte, de-aș reuși

Să scriu pe coala goală,

Două cuvinte, de-ar picura

În dâra de cerneală,

Două cuvinte, din miile îngrămădite-n minte,

De-atât ar fi nevoie,

Să scriu două cuvinte.

Cu ele aș deschide o cărare,

Le-aș arăta-o apoi și celor, care,

Timide stau în tocul cu peniță

Și nu găsesc nici urmă de-ndrăzneală

Să se arate-n albul foii,

Cu tălpile murdare de cerneală.

Iar pașii lor,

În urmă versuri ar lăsa

Dacă în rimă, deghizată,

Eu printre ei m-aș strecura.

Și-atunci, ascunsă-ntre cuvinte,

Poate aș reuși să evadez din minte.

Și aș ajunge-n libertate, poezie.

În fața lumii, recitată de rapsozi,

Le-aș sta pe buze-n fiecare seară, vie,

Dacă adânc, în mintea mea,

Ținută nu aș fi de mine, în sclavie.

Cu propriile frici legată,

De neîncrederi subjugată,

Cu vocea ce se stinge, sufocată,

Tot căutând în jurul meu, cuvinte,

Sperând să le găsesc pe cele două, potrivite.

povestitoaredeganduri