Adolescența

 

Adolescentul. Poate cea mai sensibila, neinteleasa si inflamabila specie de pe pamant.

La origini e dragalas, se hraneste cu lapte si iubire, cu grija si atentie. 

In tranzitia catre viata adulta insa, se hraneste cu nervii tai si se inchide intr-un cocon unde, nimeni si nimic din exterior nu mai are acces.

Din  cand in cand mai arunca afara cate o privire manioasa sau iese grabit sa faca rost de ceva hrana dar se retrage rapid inapoi, lasand in urma usi trantite, reprosuri si victime multiple printre neuronii tai.

Atunci cand detii un adolescent, mergi zilnic pe coji de oua, cu grija, usor, cu frica … invariabil, la un moment dat, esti atat de infama incat una tot se crapa … iar zgomotul e atat de fundamental malefic gresit, incat se rupe cerul.

Si incepe cu tunete si fulgere si caderi de stele si luna si soare … toate in capul tau.

E ca atunci cand duci coconul de adolescent din dotare, la tuns, la un frizer oarecare deoarece frizerul familiei a plecat in Anglia … la naiba … veterinarul in Suedia … toata lumea pleaca.

Nu l-a tuns incat sa rada lumea pe strada de el , insa, cu indulgenta de un 7-8.

Esti atat de neinspirata incat, ulterior, sa pronunti criminala si de neiertat propozitie: 

- Nu te-a tuns foarte bine.

Iar coconul se face brusc violet si-ti arunca:

- Mie imi place si vii TU sa spui ca nu sunt tuns bine !

TU … nu mai esti acel tu – dragostea mea, iubita mea, mamica mea frumoasa … esti acel TU – dusmanul meu, persoana al carei unic scop e sa-mi strice fiecare zi. ☹

In unele zile, pare ca adolescentul simte nevoia sa aeriseasca putin coconul. Din pragul lui, sta de vorba cu tine, iti povesteste ceva, radeti, fascinata de veselia lui si de faptul ca te baga in seama, imbatata de brusca ta importanta, uiti … si-i dai un sfat, inofensiv, aproape fara importanta.

- Frateeee, sunteti imposibili, nu va mai povestesc niciodata nimic !

Si te trezesti in fata usii inchise a coconului. O stergi de praf in asteptarea urmatoarei dati cand o va deschide. 

Si-ti promiti ca nu o sa mai ai pareri.

In alta zi, opresti masina langa o trecere de pietoni si-l lasi sa coboare. Iar grija ta de mama ti-o ia inainte si rosteste:

- Vezi, sa fii atent cand traversezi !

- Pai daaaa, ca eu sunt prost si nu stiu sa traversez strada.

Si coconul se rostogoleste vis-à-vis, din nou dezamagit de tine. 

Iar tu iti promiti ca nu o sa mai ai griji.

Mergi zilnic pe coji de oua, adolescentul este cea mai inflamabila creatura.

Iti alegi cu mare grija cuvintele, bataliile, ai cele mai sustinute si pertinente motive, cea mai deschisa atitudine, cea mai prietenoasa fata … si dintr-o data stai in mijlocul camerei si nu stii cum s-a ajuns aici.

Discutia ai pornit-o argumentat dar cumva a intors-o impotriva ta, nu mai e despre el ci e despre tine, aproape ca-i ceri scuze, tot tu.

Ramai in mijlocul camerei cu tamplele pulsand, dorindu-ti sa se deschida sezonul de vanatoare iar adolescentul sa fie primul pe lista ta de trofee.

Mergi zilnic pe coji de oua, adolescentul este una dintre cele mai neintelese creaturi.

Problemele lui nu s-au mai intamplat niciodata sub soare, cum ai fi tu capabila sa intelegi sau sa-l intelegi, nu ai trait niciodata asta, adolescenta ta a fost nimic fata de a lui – se burzuleste la tine din interiorul coconului.

Dar iese in usa si te lasa sa-i stergi lacrimile.

In coconul lui, adolescentul isi creeaza o lume noua, proprie, incerci sa faci parte dar daca intrebi – esti bagacioasa, daca nu intrebi – pai da, nu te intereseaza, daca incerci sa tragi singura cu ochiul – il urmaresti.

Incepi sa intelegi. In orice forma, dispozitie, atitudine ai fi, adolescentul gaseste o cale sa nu te placa.

In tranzitia lui catre viata de adult, adolescentul te iubeste si te uraste in acelasi timp, iti minimizeaza importanta si nu-ti mai acorda respect, se agata de tine si te respinge concomitent, iti testeaza limitele si-ti epuizeaza nervii.

Cu toate acestea, patrulezi zilnic pe langa cocon, il cureti si-i repari crapaturile, il aperi de soare si-l feresti de vant, il impingi la deal si-l proptesti la vale, zilnic patrulezi pe langa cocon si-ti iei puterea din gandul, speranta ca de acolo, un fluture va iesi intr-o zi.