Despre mine si masini


 Nu stiu altele cum sunt dar eu urasc sa conduc.

Am prietene incantate, pricepute la aceasta activitate insa e clar, au ceva ADN de extraterestru in ele.

Personal, in secunda in care ma urc la volan, imi creste pulsul. Daca mai pui si un traseu necunoscut, unde semnele de cedeaza trecerea apar precum tipul din Scream, daca mai pui si intuneric sau ploaie, poti sa-mi rezervi un pat la cardiologie.


De exemplu, parcarea laterala: locul e de doua ori cat masina mea dar mie imi pare ca nu am loc. Asa ca dau ocol de trei ori si parchez la cinci strazi distanta. Ceea ce este absolut in regula, mersul pe jos e sanatos.

Mai putin cand ploua.


Plecarea din rampa: prefer sa urc Negoiu la pas decat sa plec din rampa. Dar nu mereu am de ales, asa ca o fac, ambreiajul ma uraste dar la urma urmei e vina lui ca nu e rezistent la stres.


Spalatul: mai mult decat sa o conduc, urasc sa o duc la spalatorie. La cele automate nu am mers niciodata, par dragute, desprinse oarecum dintr-un film american dar am senzatia ca eu sigur o sa fac ceva si raman blocata intre periile acelea. La celelalte, aman: maine ploua, poimaine oricum da cu praf de Sahara, raspoimaine nu are sens…

In cele din urma se enerveaza barbata–miu si o duce el. Mizez oarecum pe asta.


Cea mai mare provocare a fost cand s-a ars becul de la un stop iar sotul era plecat in delegatie. Am cumparat 3 becuri ca sa fie unul bun, dar cu inlocuitul e alta poveste.

Slava Domnului ca inca lucreaza barbati politicosi la benzinarie iar eu zambesc frumos.

Service auto ? Hei, am doar facultatea, nu pot trata acest subiect. Acolo se intampla lucruri stiintifico-fantastice iar limbajul este de zona crepusculara. Daca mi-ar zice ca am nevoie de a 5 a roata, probabil le-as da dreptate.


Insa am invatat sa pun lichid pentru parbriz. Nici nu mai conteaza ca am pus iarna lichid de vara. A stat barbata-miu 2 ore in parcarea subterana a mall-ului, incalzind masina si consumand lichidul de pe conducte. Vina lui, altadata sa nu ma mai puna pe mine sa fac treburi de barbat.


Dar sunt precauta, sunt mandra de mine, nu ma grabesc, ma asigur de trei ori in stanga si de doua ori in dreapta. Timp in care, cel din spatele meu cocheteaza cu un atac de apoplexie.

Un inconstient.

Daca in timp ce ma uit in dreapta apare totusi cineva in stanga ?

Rupe claxonul incercand sa ma preseze, traieste periculos, poate din cauza stresului ma buseste plansul si nu mai plec de pe loc, deloc.


Nici la dirijat alt sofer nu sunt buna, ultima data cand am incercat sa-mi ghidez sotul la o parcare , mi-a zis, nervos, ca arat ca o sperietoare intr-un lan de porumb. Dar asta este o nedreptate, eu sunt foarte comunicativa de felul meu iar in acea situatie nu se utilizau cuvinte. 


Zapada: cat este de frumos cand ninge, ce suflet de copil am seara, privind pe geam dansul fulgilor in lumina felinarelor.

Asta pana realizez ca a doua zi conduc, pe zapada. Iar peisajul mai devreme idilic, se transforma in imaginea de cosmar din mintea mea: eu, derapand, facand piruete pe gheata mai ceva ca in Spargatorul de nuci. Suficient cat sa nu mai dorm toata noaptea.

Si cu toate acestea, desi stiu ca e greu de crezut, am insa o singura tamponare la activ si nu asa, oricum, ci cu masina de politie.

Daca tot o facem, o facem cu eleganta.


Late update:  astazi am dus masina la spalatorie. Eu. Si acolo era un barbat ce a fost ghidat mai mult de 5 minute sa parcheze intr-un spatiu unde chiar si eu as fi parcat fluierand.

Recunosc, am simtit bucurie si satisfactie privind scena si gandind: orice ar fi, orice s-ar intampla, intotdeauna exista cineva mai fraier ca tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Două cuvinte

Șuvoaie

Mărturisire