Inceput

 

                   


                                                     

Te trezesti intr-un moment al vietii in care te intrebi cine esti tu.

Ok. Esti sotie, esti mama...dar ce mai esti ? Ce te defineste pe tine ?

Esti o femeie la mijlocul varstei, cu o familie frumoasa, un sot si un fiu care te iubesc, doi caini care...da, ei te adora.

Si dincolo de asta ?

Iti vezi copilul adolescent cum incepe usor, usor sa se desprinda de tine.

Ai un sentiment de multumire, de mandrie cand vezi adultul din el cum se formeaza frumos. Esti aproape de final si simti ca ai facut o treaba buna.

Dar ai un sentiment de teama, de nesiguranta: tu ce vei ramane ? Cine esti tu? Fara atributele sotie si mama, ce mai reprezinti tu ?

Simti in tine acea particica trecuta in hibernare cum incepe sa respire, sa tresalte usor si sa-ti sopteasca: e mult mai mult TU in tine, stii asta.

 Esti intr-o etapa confortabila a vietii tale, esti pe fagasul universal, cunoscut, batatorit de atatea altele inaintea ta, esti bine.

Si cu toate astea, undeva in adancul tau, infiripa acea voce care nu-ti da pace, care te sacaie din ce in ce mai apasat, din ce in ce mai aproape de suprafata: e mult mai mult TU in tine...iti trebuie doar curaj !

 Inspiri puternic o gura de aer, zambesti usor, tremuratic, deschizi usa mintii tale si intinzand mana partii tale in hibernare, rostesti: ok, hai, sa descoperim impreuna cine suntem.



Comentarii

  1. Unknown12 decembrie 2021 la 13:38

    Mi-a plăcut ce ai scris și mă regăsesc oarecum în modul în care am fost educată și mă gândesc la ce am schimbat eu in ceea ce privește educația fetelor.Am incercat sa transmit ce mi-a plăcut și să remediez ce nu mi- a plăcut. Nici asa nu stiu daca a fost/este bine. Asta numai cand vor crește fetele si vor sti sau nu , sa faca fata diferitelor " hopuri" în viața am sa aflu.( si asta numai daca imi vor spune).

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Două cuvinte

Imagine
  Două cuvinte, de-aș reuși Să scriu pe coala goală, Două cuvinte, de-ar picura În dâra de cerneală, Două cuvinte, din miile îngrămădite-n minte, De-atât ar fi nevoie, Să scriu două cuvinte.   Cu ele aș deschide o cărare, Le-aș arăta-o apoi și celor, care, Timide stau în tocul cu peniță Și nu găsesc nici urmă de-ndrăzneală Să se arate-n albul foii, Cu tălpile murdare de cerneală.   Iar pașii lor, În urmă versuri ar lăsa Dacă în rimă, deghizată, Eu printre ei m-aș strecura. Și-atunci, ascunsă-ntre cuvinte, Poate aș reuși să evadez din minte.                                                                  Și aș ajunge-n libertate, poezie. În fața lumii, recitată de rapsozi, Le-aș sta pe buze-n fiecare seară, vie, Dacă adânc, în mintea mea,   Ținută nu aș ...
Citiți mai multe

Șuvoaie

Imagine
  -     Când totul în jurul tău urlă Și cade sfărâmat, Cum te ferești de bucățile care Încearcă să te doboare ?   Când totul în jurul tău e calm Dar tu simți furtuna din tine, Cum faci să rămâi întreagă Când pieptul va încerca să ți-l spargă ?   Când totul în jurul tău curge Iar tu nemișcată stai, Cum faci să reziști între șuvoaie Fără să te-acopere de noroaie ?   Când totul în jurul tău a-nghețat Iar tu simți că-ți împietresc aripile, Cum reușești să nu le cobori Și-n viscol să continui să zbori ?   -     Mă agăț de fiecare rază de soare Ce mă trage în zare, De fiecare creangă aplecată În apa învolburată.   Și nu pentru că aș avea În mine putere. Ci pentru că nu pot în cădere, Să mă las despuiată De speranță și-n frică-ncuiată. Deoarece î n teamă, e renunțare. Și atunci nu am altă cale, Decât să rămân în picioare. Pentru că în genunchi de voi sta, Viața va fi și mai gre...
Citiți mai multe

Mărturisire

Imagine
    Știu, Sunt zile în care te simt că nu poți, Exact ca-ntr-un ocean prea rece să-l înoți. Sunt zile în care te simt că nu vrei, De parcă ai privi o eșarfă prea urâtă s-o iei. Sunt zile în care te ascunzi de tine În labirintul amintirilor despre mine. Și apoi scotocești cu fervoare Prin încâlcitele coridoare, Răvășind diferite variante ale tale.   Știu, Sunt zile în care doare rău Aprope totul în jurul tău, În care ochii îți stau pironiți pe perete Iar mâinile îți atârnă inerte, În care-ți asculți inima cum abia bate Cu sunete sparte, În timp ce aerul cu greu îți mai intră-n plămâni Printre buzele palide și uscate.   De ce iubita mea, te întreb ? Te-am întrebat și atunci în pragul ușii Când prăbușită, mă rugai să nu îl trec. Îți aduci aminte ? Te-am sărutat pe frunte și ți-am spus Că eu, tot o să plec. Iar tu, printre suspine, Mi-ai reproșat că te-ai uitat pe tine. Și atunci, de ce mai plângi și astăzi după...
Citiți mai multe