Mereu cu un pas in urma

 - Am foarte multa stamina ! iti spune el de la inaltimea celor 14 ani ai lui.

Nedumerita, il privesti derutata...le-or fi dat la antrenament sa inghita cate un lighean cu lalele ? 

- Cum adica stamina ?

- Hai ca nu-ntelegi tu astea - te loveste aproape dispretuitor. 

Deja te enervezi, adica, hei...ai invatat si tu ceva in scoala, spre deosebire de " astia de acum" ... stiti cum, " pe vremea mea, cand se facea scoala" stamina statea cuminte intre petalele unui trandafir, nu se plimba in gasca alaturi de adolescenti aroganti. 

- Pai lumineaza-ma tu, daca esti asa destept - rabufnesti. Stii ca ai deschis ostilitatile dar uneori diplomatia nu te insoteste in toate drumurile. 

In doua cuvinte, repezite, te lamureste ca stamina este egal energie, ceva din engleza, ceva din limbaj de gaming.

- Doamne, ii spui speriata, vezi ca ai examen anul acesta, sa nu trantesti vreo stamina in compuneri ca ne trezim apoi ca polenizam doar pe la licee de la coada clasamentului. 

Si in timp ce stamina iti bantuie temerile, te intrebi: cum reusim sa tinem pasul cu limbajul si lumea copiilor nostri ?

Eu ma consider un parinte cool, la urma urmei jumatate din tricourile mele sunt cu Mickey Mouse...ok, cealalta jumatate sunt cu Daffy Duck dar asta e alta poveste. 

Si totusi, tineretea lui e mereu cu un pas inaintea ta.

Ti-ai dat ochii peste cap, superior, vazandu-ti parintii esuand in fata smartphone-urilor si  wapp-ului si iata, la randul tau, ramai blocata cand auzi ca esti " noob", ca ai primit "loot" sau ca ti-ai luat " rekt"....si nu, dupa ce am trecut prin botanica, nu intram in anatomie pentru ca la fel ca " stamina" si "rekt"  e departe de ceea ce iti suna tie cunoscut. 

Esti parintele acela care a invatat toata tineretea si a muncit toata viata si esti convins ca are toate motivele sa fie mandru de tine. 

"Hei, ea e mama mea, e cool, e fun, e cea mai beton mama ! "

Cum ar fi sa auzi asta ? Nu stiu...noi suntem la : Doamneee, maica-mea nu intelege nimic :( 

Cand ai lasat tehnologia sa-ti stirbeasca din aura de parinte perfect ? Si cand ai alunecat parsiv in capcana "generatia asta a voastra !" ? 

Ne consolam cu ideea ca pururi a existat fractura generatiilor sau incercam sa tinem pasul cu ei ?

Avem o sansa in lumea lor ? Putem sa ramanem tineri ?

P.S. Totusi, in dimineata aceasta, la usa, inainte sa plecati, l-ai imbratisat si ai auzit inapoi " te iubesc, mami" , din senin, atat de din senin incat o secunda nu ai miscat...sa nu spulberi, sa nu dispara inainte de a-ti patrunde adanc in urechi si apoi in suflet.

Si ai zambit, ai inteles ca daca ai rabdare, uneori, tineretea lui te lasa sa o iei timid de mana.