Nu toti Mos Craciunii poarta rosu

 

Cand esti treaza de la 5, plecata de la 6, cand afara e intuneric, frig si gheata, despre ce sa scrii la 7 dimineata ?

Despre cat de minunata e viata si cum depinde doar de tine sa vezi asta ?

Minunatia vietii incepe de pe la 10, intre 6 si 10 e perioada in care ai voie sa fii morocanoasa, sa n-ai chef, sa fii antipatica, sa n-ai motivatie, sa te simti grasa dar tot sa te bucuri de gogoasa rostogolita langa paharul de cafea.

Incerc sa-mi trezesc mai devreme pozitivismul dar acesta se intoarce pe partea cealalta si mai mult de intuneric, frig si gheata, tot nu sunt capabila sa vad.

Doar vreo 2-3 catei scosi la plimbare de niste stapani a caror fata imi arata ca si pozitivismul lor e acasa, intors pe partea cealalta.

Se apropie Craciunul, iar eu, la 7 dimineata, imi fac bilantul:

-         -  cadourile – cumparate

-         -  planurile – facute

-         - meniul – stabilit

-          - cozonacii – comandati

Ce lipseste de pe lista de Craciun ?

Spiritul de Sarbatoare, magia sau pe romaneste, cheful.

Se apropie Craciunul si am auzit tot mai multi oameni in jurul meu vorbind despre asta ca si cand nu Mos Craciun ar veni ci Apocalipsa.

Iar ultimele zile inainte de sfarsitul lumii ar prefera sa le petreaca nu invartind sarmale ci in Zanzibar, dormind de dimineata pana seara la umbra unui palmier.

Ati observat asta ? Daca intrebi pe cineva ce ar vrea sa faca de sarbatori, iti va raspunde cu un oftat: nimiiiic, as vrea sa ma lase toata lumea in pace si sa dorm toata ziua.

E ca si cand anul acesta toata lumea a suferit de insomnie si nici Spirit de Sarbatori nu a mai fost bagat in galantare.

 

In urma cu ani, cand copilul meu a aflat prin bunavointa altcuiva ca nu exista Mos Craciun, a plans o zi intreaga.

A venit la mine si cu o seriozitate dureroasa, pe care nu o mai vazusem pana atunci la el, mi-a zis:

-     - Vreau sa te intreb ceva dar te rog sa nu ma minti.

In acel moment, nu banuiam intrebarea dar am simtit ca el stie deja raspunsul.

I-am spus ca Mos Craciun exista, dar nu asa cum il cunoaste el, ci e mai mult un simbol al unui moment in care ne aducem aminte sa fim mai buni si mai generosi cu cei dragi si chiar cu cei pe care nu ii cunoastem. Iar noi, adultii, am creionat acest simbol ca pe un batranel vesel, bun si darnic, calitati pe care toti ar trebui sa le avem si poate nu doar de Craciun.

Apoi am plans impreuna, pentru ca odata cu prabusirea lui Mos Craciun, logica i-a dictat ca nu exista nici Iepurasul de Paste si nici Zana Maseluta. Si am plans pentru toti si am plans pentru inocenta si am plans pentru magie.

 

Zilele acestea se apropie Craciunul si mi-e dor de magie. Din copilaria mea, Craciunul il asociez cu mirosul de portocale si de cornulete. Cand ma gandesc la Craciun imi vin in minte imagini din bucatarie, cand mama facea prajituri iar eu ajutam cu cate una, cu cate alta sau ardeam mixerul. Il asociez cu zapada .

Asta e, imi zic, nu e zapada. Daca ar fi zapada, as gasi mai usor urmele magiei, as merge apoi pe urmele ei pana in locul unde s-a ascuns , m-as tavali toata in stralucirea ei si apoi as imprastia-o in casa intreaga.

In lipsa zapezii insa, am facut bradul. De regula il impodobeam in ziua de Ajun dar anul acesta am facut-o cu o saptamana mai devreme.

Am sperat ca odata instalat in casa, va functiona ca un magnet si va atrage cu forta magia plecata la polul opus.

Dar acum nu fac decat sa ma uit la el ca la un musafir nepoftit, a carui prezenta imi scoate si mai mult in evidenta faptul ca nu am chef de el.

Sta acolo, in colt, cu globuletele lui care anul trecut imi zambeau iar acum ma privesc parasite, cu stecherul de la luminite esuat langa priza goala si parca ii simt tristetea.

-      -  De ce incerci sa ma faci sa ma simt vinovata ?

Iar acele lui verzi se uita la mine ascutit.

Si simt ca m-am transformat in Grinch iar mie nu-mi sta bine in verde.

 

Doi copii topaie fericiti pe strada. Probabil inca mai cred in Mos Craciun, probabil sunt plini de magie si de aceea au putere sa topaie la 7 dimineata.

Uitandu-ma la ei, realizez ca am tot incercat sa scriu textul acesta dar nu-mi iesea. Si asta pentru ca plecam de la premisa gresita, ca trebuie sa-mi regasesc magia de Craciun. Ca te poti bucura de sarbatoare doar daca stai cu nasul lipit de geamul rece in asteptarea lui Mos Craciun.

Dar in ceasurile acestea matinale, in care ai voie sa fii tu, ferita de pozitivismul motivational, imi dau seama ca pot sa fiu ok si in verde si ca nu doar rosu e culoarea mea.

E vorba pur si simplu de perspectiva. Pot sa-mi dau cu un ruj rosu iar atunci verde se potriveste perfect.

Si iata-ma in punctul in care ma simt foarte confortabil cand spun: nu am chef de Craciun !

Si n-am nici cea mai mica intentie sa ma simt vinovata pentru asta sau sa plang dupa magie.

De Craciunul acesta vreau sa fiu buna si generoasa in primul rand cu mine. Sa-mi permit sa fiu lenesa si morocanoasa si pregatita ca pe 1 ianuarie sa fiu si-un pic mai grasa.

Sunt perfect linistita cu gandul ca vreau sa mananc caltabos doar pentru ca mi-e pofta si nu pentru ca se mananca de Craciun, ca pot sa-mi caut cadoul sub brad fara sa-i cer scuze in gand pentru ca nu-i apreciez prezenta impodobita sau ca pot sa recunosc relaxata ca n-am chef de cozonaci si sarmale ci ca as vrea sa fiu in Zanzibar sub soare.

Da, sunt Grinch si sunt complet fericita cu asta ! Si la fel ca el, sunt convinsa ca in cele din urma o sa gasesc o cale sa ma bucur de Craciun.

 

Sarbatori minunate ! Ho, ho, ho…

foto by hyacinth50