Pata de cafea

 Stii ziua aia in care esti in drum spre o intalnire iar tu versi cafeaua pe tine ?

O pata imensa ti se intinde pe pantaloni dar gasesti puterea sa fii recunoscatoare ca restul lichidului e absorbit de pardesiu si macar nu ti-a patat si scaunul de la masina.

Injuri printre dinti si te gandesti  ca ziua asta a inceput prost de dimineata.

Asta e, iti spui, ce daca s-a dus pe apa sambetei atitudinea ta increzatoare, data de faptul ca te imbracasei si tu frumos, o sa mergeti la intalnire, tu si pata ta de cafea si o sa te prefaci ca nu esti jenata de ea. La urma urmei, oricui i se poate intampla. Iar pata de cafea e oricum, mult mai sofisticata decat, de exemplu, pata de ketchup.

Asta pana cand, peste 10 minute parchezi si intinzandu-te dupa geanta, lovesti din nou paharul si versi si restul continutului. Stiu, care era probabilitatea ? Si da, de data asta nu mai ratezi scaunele. 

Chiar daca pe parcursul zilei ai senzatia ca lucrurile se indreapta, e doar o iluzie pentru ca de regula, zilele care incep prost au obiceiul de a sfarsi tot prost.

Cand ai ghinionul sa-ti pice o zi proasta, tot ce poti face e sa mergi tiptil prin ea, poate te observa cat mai putin si reusesti sa ajungi seara acasa, sa inchizi usa dupa tine si dupa o zi proasta, pentru ca dupa o zi proasta, de regula vine una buna.

Numai daca ziua proasta nu vine cumva in turma si atunci te trezesti ca in loc de o zi proasta ai o perioada proasta.

Daca in legatura cu ziua proasta te poti preface ca nu prea are legatura cu tine, nu o cunosti si poti oarecum sa o eviti, perioada proasta nu o poti ignora.

Aici trebuie sa-ti faci un plan, sa sapi transee, sa strangi provizii si sa te pregatesti de rezistenta.

Perioada proasta e momentul in care o prietena draga sufletului tau iti spune ca esti o femeie puternica.

- Zici ? ii raspunzi.

Pentru ca, desi privindu-te retrospectiv ai putea spune ca da, tu totusi nu te simti puternica. Ba ai impresia ca esti departe de asta. Ai chiar senzatia ca joci un rol. Ca actionezi asa cum se cuvine, ca faci ceea ce stii ca trebuie facut sau ceea ce se asteapta de la tine, ca spui ceea ce intuiesti ca e nevoie sa fie rostit.

Dar ca de fapt nu esti nici Ioana d’Arc, nici Seherezada, nici macar Jane Eyre.

Esti mai degraba Scufita Rosie fix inainte sa o inghita lupul.

Perioada proasta apare exact ca un musafir nepoftit, tocmai in ziua in care nu aveai nevoie de asta si nici nu aveai nimic pregatit.

Si desi iti vine sa injuri, sa plangi, sa te tavalesti pe jos tipand ca nu ai nici chef si nici putere, trebuie in schimb sa zambesti frumos si sa faci fata cu eleganta.

Trebuie sa fii o femeie puternica desi nici macar nu stii ce naiba inseamna asta.

Dar stii ca pe umerii tai sade lumea iar tu nu poti arata ca e prea grea pentru tine. 

Pentru ca atunci ar deveni prea grea pentru cei de langa tine. 

Iar durerea umerilor lor ar fi pentru tine mai grea decat lumea insasi.

Si in acea clipa, desi in interiorul tau te simti ca o vietate ce alearga panicata printr-un tarc cautand o cale de scapare, la exterior devii de neclintit. Femeia puternica. Echilibrul.

Si nici nu stii cum, dar faci lucrurile care trebuie si spui vorbele care sunt necesare, cu o perfectiune de Oscar. Simti ca joci un rol. Dar nu-ti permiti sa iesi din el. Nu poti sa arati ca esti vietatea din tarc. Pentru ca lumea nu ar mai sta pe umerii tai. Si nu ar mai fi echilibru.

Perioada proasta vine peste tine ca un musafir nepoftit, te pune neanuntat in fata faptului implinit si te  forteaza sa te descurci.

Perioada proasta e adusa de zile proaste care vin in turma.

Daca te pui in fata turmei risti sa fii zdrobit, singura ta sansa este sa te strecori pas cu pas printre ele, cu precautie, cu rezilienta si sub lumina apusului, ca si Scarlett O’Hara, sa iti spui: si maine e o zi.

Pentru ca dupa o zi proasta, o zi buna poate veni.