Viata de sportiv
Ne intoarcem in timp…il vezi mic, 5-6 ani….hai, e ziua de inot, mergem ? Mergem. Apoi il vezi la vestiar, plangand de 30 de minute in timp ce tu si antrenorul incercati sa-l convingeti sa intre.
- Nu vreau, e uda apa.
Il iei in brate si-i soptesti cu iubire: e uda, dar o sterge mama apoi, hai.
In mintea ta, de fapt urli: si nu puteai de acasa sa-mi spui ca nu vrei ? Nu mai bateam drumul apoi prin ploaie pana aici…
Cand ii aduci aminte astazi, cu amuzament, respinge…nu e adevarat, bazinul e viata lui, cum ar fi putut sa nu vrea ?
Il vezi apoi mai mare…polo…antrenamente zilnic, antrenamente in weekend, e momentul cand ai avut senzatia ca viata ta s-a mutat practic in masina: acolo lucrezi asteptandu-l in fata bazinului, acolo mancati, acolo faceti teme, acolo schimbati haine, uscati prosoape.
- Hmmm, masina asta miroase urat, nici nu se compara cu a lui tati.
- Hmmm, masina asta e mai veche cu 10 ani ca a lui taica-tu si in ea ai mancat ciorba si pizza si friptura cu salata de varza….ani in sir.
- N-are legatura…
Antrenamente dimineata…uneori ai impresia ca antrenorii traiesc pe un alt fus orar, meci la 6:45.
Nu ai fost niciodata o persoana matinala, sunt zile in care te rogi sa fie ceva, orice…sa aiba maine liber, sa dormi. Cand apare cate un maine liber, nu-ti gasesti insa locul, te-a scos din program, te trezesti tot la 5-6 dimineata. Aproape ai vrea sa fie zi de bazin, macar avea un scop trezitul de dimineata.
Sportul: aici se cuvin doua mentiuni, e ceea ce stiai si ceea ce este.
Ce stiai: nu ai facut sport dar te consideri o persoana educata si intelegi importanta sportului. Te bucuri ca nu esti ca acei parinti care iarna nu aduc copiii la inot ca sa nu raceasca. Esti mandra de tine.
Frumusetea sportului: sportul e frumos la televizor, e antrenant, provocator, ofera satisfactie privitorului prin victorie si dezamagire prin infrangere.
Ceea ce este: sportul e greu, al naibii de greu, are o fata urata uneori, atat pentru sportiv cat si pentru parinti. Implica renuntari, efort, ambitie, prioritizari, sustinere, oboseala, dureri, determinare, satisfactie, dezamagire. Si asta pe scurt.
Frumusetea sportului: sportul e frumos in tribuna, e magnific. Ca parinte de sportiv iti descoperi trairi ce nu stiai ca le poti avea: transpiri, ragusesti, ajungi in varful Everestului sau cazi in cea mai adanca prapastie. In tribuna sportul te consuma si te face sa traiesti cu o energie ce-ti creeaza dependenta.
Colegii: nu ai acces la ei, nu trebuie sa le vorbesti, sa ii saluti, sa iti perceapa prezenta. In schimb trebuie sa-i stii pe toti, cum ii cheama, pe ce pozitie joaca…atat iti trebuie sa nu stii cu cine a iesit de la antrenament.
- Cu cine am iesit azi ?
Mintea ta deruleaza febril imagini si nume si incearca sa le potriveasca. Toti arata la fel, gluga trasa pe ochi, sacul in spinare.
- Cu…un baiat, te auzi ingrozita, rostind.
- Aoleu, nimic nu stii.
Antrenorul: antrenorul are lipit pe el 10 semne de interzis, cred ca si daca ar fi avut ordin de restrictie impotriva ta nu erai asa obligata sa pastrezi distanta.
- De ce ai vorbit cu antrenorul ?
- A trecut omul pe langa mine, mi-a zis buna ziua, ce era sa fac, sa nu-l bag in seama ?
- Hmmmm…m-am gandit ca sigur o sa zici tu o chestie de mama si ma faci de ras.
Tatal: tatal are voie in bazin, langa bazin, in preajma bazinului, oricand, oricum, in orice formula. Tatal e dorit, invitat, prezentat. E THE tata. Tu esti ONLY mama.
Meciurile: nu la toate ai acces.
Deja il cunosti dupa fata, vine ca un nor negru, pravalit, ascuns in gluga, sacul zboara in masina, portiera se tranteste.
Te faci mica, nu mai respiri.
- Cum a fost?
- Lasa- ma !
- Ok, imi spui cand esti pregatit.
Timp de 5-10 minute, norul e din ce in ce mai mare, presiunea te inghesuie si mai mult in scaun, simti ca nu mai ai aer, apoi rabufneste:
- Am jucat prost !
In sfarsit respiri, tragi aer in piept si incepi sa il remontezi, incurajezi, motivezi, analizati de ce si ce trebuie facut, il reconstruiesti usor, bucatica dupa bucatica. Te simti ca un mic psiholog. Sufera si are nevoie de tine. Iar tu esti acolo sa il ajuti.
Il vezi dupa fata, vine ca o ploaie de vara, rapid si inviorand totul in jurul lui, e parca de doua ori mai inalt, umerii lati, pieptul in fata.
Urca in masina: hai saluuuut !
- Cum a fost?
- Suuuuper ! Suna-l pe tati sa-i povestesc !
E un pic dureros…ce stii tu, tu n-ai facut sport … dar intelegi, te dai la o parte, e momentul lor, al baietilor, e fericit, nu are nevoie de tine. Iar tu esti acolo sa-l ajuti cand va avea nevoie de tine.
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu